Atriile reprezintă camerele colectoare ale inimii. Septul este peretele dintre partea stângă şi cea dreaptă ale inimii. Defect înseamnă că ceva nu este în regulă, respectiv există o gaură. Aşadar, Defectul Septal Atrial (ASD) constă în gaura din peretele care desparte camerele atriale.

Sângele din atriul stâng are o presiune mai mare decât cel din atriul drept. Aceasta înseamnă că o parte din sânge trece din atriul stâng prin gaură în atriul drept. Consecinţa este că inima trebuie să pompeze mai mult sânge decât normal din atriul drept spre plămâni.

Cantitatea de sânge care circulă din atriul stâng spre cel drept depinde de cât de mare este gaura dintre ele şi de diferenţa de presiune dintre atrii. Cu cât trece mai mult sânge prin gaură, cu atât inima va funcţiona mai greu, iar deformaţia va fi mai mare.

Există 3 tipuri de ASD:

• Defect de tip secundum – acesta este cel mai frecvent tip, atunci când gaura este în mijlocul septului atrial.
• Defect de tip primum – gaura este în partea inferioară a septului. În acest caz, este posibil să existe şi o problemă cu valva mitrală (o fisură).
• Defect de tip sinus venos – acest tip de ASD este cel mai rar întâlnit, atunci când gaura este în partea superioară a septului. În acest caz, poate fi o problemă cu vena care porneşte din atriul drept spre plămâni.

Diagnostic

Uneori o formă severă de ASD poate fi depistată din timpul sarcinii, la un test prenatal.

După naştere, sunetul excesului de sânge circulând în partea dreaptă a inimii şi în artera pulmonară, poate fi auzit ca un murmur cardiac. Depistarea murmurului va duce la o serie de teste şi la stabilirea diagnosticului.

Când se aude un murmur cardiac, se pot face următoarele teste:

• Ascultarea cu un stetoscop a schimbărilor de sunete cardiace;
• Ecocardiografie pentru a vedea gaura şi cum circulă sângele în inimă;
• Măsurarea saturaţiei de oxigen pentru a vedea cât oxigen ajunge în sânge;
• Radiografie toracică pentru a vedea mărimea şi poziţia inimii;
• Electrocardiogramă pentru a verifica activitatea electrică;
• Analize de sânge şi urină;
• Sunt măsurate pulsul, presiunea sângelui şi numărul de respiraţii pe minut.
• Oricum, mulţi copii nascuti cu ASD nu au probleme de sănătate semnificative, deşi, în cazul lor, infecţiile pulmonare pot apărea mai frecvent. Astfel, acest defect ar putea să nu fie descoperit decât atunci când copilul este mai mare.

Unii copii pot avea probleme cardiace mai complexe, ASD fiind doar unul dintre defecte.

Tratament

În unele cazuri, ASD se va închide în timp şi nu va fi necesar nici un tratament. Dacă medicii cred că se va întampla acest lucru, ei vor urmări ASD-ul pentru a se asigura că devine din ce în ce mai mic şi că nu afectează în nici un fel sănătatea copilului.

Dacă este necesar tratamentul, există două opţiuni. Prima este să se închidă ASD-ul prin operaţie pe cord deschis. Aceasta înseamnă că inima va trebui să fie oprită şi deschisă pentru a o repara. Un aparat bypass va prelua activitatea inimii. Scopul operaţiei este de a normaliza circulaţia sângelui în inimă şi plămâni. Aceasta se realizează prin plasarea unui petic peste gaura dintre cele două atrii.

Pentru majoritatea copiilor, această operaţie prezintă risc minim, dar poate depinde de starea generală a copilului. Doctorii vor discuta despre riscuri, înainte de a vă da acordul pentru operaţie. Durata spitalizării este, de obicei, cam de o săptămână, depinzând de starea copilului.

O altă variantă de tratament este cateterismul. Se foloseşte un cateter care ajunge prin venă în inimă. ASD-ul este închis prin inserarea unui dispozitiv, iar cateterul se retrage. Când cateterul este retras, dispozitivul se deschide pe ambele părţi ale găurii, închizând-o.

Această procedură nu este considerată intervenţie chirurgicală, iar copilul nu va trebui să stea la terapie intensivă. După cateterism, va fi spitalizat 2 sau 3 zile şi nu vor rămâne cicatrici.

După operaţie

Majoritatea copiilor se vor reface complet imediat după operaţie. Va rămâne o cicatrice pe mijlocul pieptului şi, posibil, altele mai mici acolo unde au fost folosite tuburile de drenaj. Acestea se estompează repede la majoritatea copiilor, dar nu în întregime. Cicatricile mai mici de pe mâini şi gât vor dispărea.

Fie că a suferit operaţie sau cateterism, copilul ar trebui să ducă o viaţă normală şi sănătoasă, fiind necesar controlul cardiologic ocazional.

Autor(i):  Federaţia Inima Copiilor

Revizuit de: Expert Review Panel

Dr Robert M R Tulloh MA DM FRCP FRCPCH

Consultant Pediatric Cardiologist

Bristol Royal Hospital for Children / Bristol Royal Infirmary

Dr Piers Daubeney

Consultant Pediatric şi Cardiologist Fetal

Royal Brompton and Harefield NHS Trust

Dr Shakeel Qureshi

Consultant Pediatric Cardiologist/ Şef Serviciu

Evelina Children’s Hospital, Guy’s & St Thomas Foundation Trust

Dr Alison Hayes

Consultant Pediatric Cardiologist

Bristol Royal Hospital for Children

Dr Graham Stuart

Consultant Pediatric Cardiologist

Bristol Royal Hospital for Children/ Bristol Royal Infirmary

Dr Beverley Tsai-Goodman

Consultant Pediatric Cardiologist

Bristol Royal Hospital for Children/ Bristol Royal Infirmary

Andrew Parry

Consultant Chirurgie Cardiacă Congenitală

Bristol Royal Hospital for Children

Dr William Brawn

Chirurg Cardiac Congenital

Birmingham Children’s Hospital

Ultima actualizare: 2008-12-18