Sunt un părinte
Copilul tău are un defect cardiac
Cuvintele îţi sună în ureche. Doctorul pare îngrijorat în timp ce îţi repetă „Copilul tău are un defect congenital cardiac (CoHD)” şi atunci încetezi să mai asculţi. Un moment mai târziu lumea pare să se destrame. Aşa descriu mulţi părinţi momentul în care au aflat că al lor copil are un defect congenital cardiac. După ce fazele iniţiale de panică, furie, anxietate şi frică trec, dorinţa de a învăţa mai multe despre boală şi cum se poate trăi cu un defect congenital la inimă creşte tot mai puternică. Citind şi înţelegând este o modalitate de a diminua anxietatea. Ştiind că nu eşti singur este o altă modalitate să faci faţă situaţiei. La ACMIM vei găsi multe informaţii despre defectele congenitale cardiace şi cum se poate trăi cu un copil cu o inimă specială.
Bebeluşul meu are un defect cardiac
Supărare, neajutorare, sentimente de vină, durere şi depresie sunt dintre cele mai comune simptome pe care părinţii le au atunci când li se pune copilului lor un diagnostic de defect congenital cardiac.
Copilul nostru va avea o boală cardiacă
Totul despre sănătatea cardiacă a copiilor
Oamenii cu un defect congenital cardiac au nevoie de asistenţă medicală pe toată durata vieţii. O vizită la doctor sau la spital este legată cu frica şi anxietatea; deşi, având cunoştinţe detaliate depsre ce se întâmplă ar trebui să reducă această frică.
Pregătirea copiilor şi familiile lor pentru operaţie la inimă
Nutriţie, malnutriţie şi probleme de hrănire
Recuperarea şi reabilitarea orientată pe familie
Normalitate diferită: viaţa cu un copil cu o inimă specială
Trăind cu un copil cu o inimă specială are un impact major asupra întregii familii şi viaţa cotidiană poate fi plină de provocări şi întrebări. Această secţiune oferă informaţii amănunţite şi sfaturi utile pentru uşurarea vieţii cu un defect cardiac.
Boli cardiace congenitale şi educaţia
Maturizarea: tu şi inima ta tânără
Ca părinte poţi fi îngrijorat sau frustrat în ceea ce priveşte inima ta adolescentă. Vrei să ştii ce se întamplă şi te poţi îndoi dacă un adolescent poate să îşi asume responsabilitatea inimii sale. Poţi fi sigur că cei mai mulţi adolescenţi chiar sunt responsabili, dar în timpul tranziţiei de la pediatrie la maturitate este sarcina ta să-ţi asişti copilul.
