Sănătate în fiecare mişcare

Activitatea fizică este benefică tot anul. Această afirmaţie este adevărată şi pentru copiii sau adolescenţii cu defecte congenitale cardiace. Exerciţii zilnice oferă atât beneficii sănătăţii fizice, cât şi psihice. Nu trebuie uitat că exerciţiile întăresc inima!

“Majoritatea copiilor cu defecte cardiace pot participa la o parte din activităţile atletice sau fizice”, explică Dr. Per Morten Fredriksen, cercetător şi terapeut fizic la Departamentul de Terapie Fizică de la Spitalul Universitar Oslo. “Nu există nici un motiv de ce aceşti copii ar trebui să fie supraprotejaţi sau ocrotiţi. Pentru fiecare pacient trebuie furnizate facilităţile necesare.”

Important pentru abilităţile motorii

Fredriksen este specializat în activitatea fizică la copiii şi adolescenţii cu defecte congenitale cardiace. “Copiii activi sunt cel mai adesea cei populari, acesta fiind unul dintre motivele pentru care copiii cu probleme cardiace trebuie ajutaţi să fie în formă fizică bună şi activi”, declară el. “Ştim că acei copii cu defecte congenitale cardiace sunt de 18 ori mai predispuşi să aibă dificultăţi motorii decât copiii sănătoşi – indiferent de tipul de defect cardiac pe care îl au. Abilităţile motorii sunt major afectate în funcţie de activitatea fizică a unei persoane sau lipsa ei. Din moment de corpul omenesc este conceput pentru mişcare, exerciţii insuficiente ne afectează atât fizic, cât şi psihic. Copiii inactivi nu pierd numai aspectele fizice ale sportului, însă ei pierd şi aspectele sociale ale acestuia, care sunt extraordinare de importante în perioada de creştere.”

Puţin este mai bine decât nimic

El îndeamnă copiii şi adolescenţii cu defecte congenitale la inimă să fie cât mai formă posibil. “Toată lumea este capabilă să facă ceva”, declară el. “Orice tip de activitate fizică este mai bună decât inactivitatea. Nu discutăm aici de performanţă atletică, doar de a fi într-o formă fizică bună. Exerciţiile fizice oferă de asemenea foarte multe beneficii inimii. Tipul de activitate atletică adecvată pentru fiecare individ variază în funcţie de tipul de boală cardiacă. Există exerciţii indicate pentru anumiţi indivizi, dar foarte dăunătoare altora. Alegerile trebuie făcute în contextul bolii cardiace. De exemplu, practicarea unor exerciţii care implică multe mişcări nu sunt indicate pentru persoanele care suferă de aritmie cardiacă. Cel mai important este ca adolescentul sau copilul să practice ceva care îi face plăcere.”

Beneficii asupra sănătăţii

Fredriksen a constatat că o activitate fizică adecvată este foarte importantă pentru copii, în termeni de dezvoltarea abilităţilor motorii, putere, încredere în sine şi simţ al reuşitei. Activitatea fizică este adesea un mijloc de interacţiune socială cu alţi copii. Exerciţii fizice zilnice pot întări beneficiile aduse sănătăţii şi reduce mortalitatea cauzată de disfuncţionalităţi cardiovasculare.

“Exerciţiile oferă oamenilor cu boli cardiace aceleaşi beneficii sănătăţii şi efecte pozitive, ca şi în cazul celor sănătoşi”, declară el. “Actualmente, copiii şi adolescenţii cu defecte congenitale la inimă au mai mari şanse de a creşte şi de a atinge o vârstă la care sunt predispuşi la disfuncţionalităţi cardio-vasculare la fel ca indivizii sănătoşi. O disfuncţionalitate cardiacă dobândită adiţională uneia congenitală nu este o situaţie dorită, de aceea este necesară monitorizarea activităţilor pe care un copil sau adolescent cu defecte congenitale cardiace le practică, în vederea determinării măririi numărului de ore de sport practicate şi prin urmare sporirea beneficiilor asupra sănătăţii.”

Variaţii mari

Fredriksen accentuează că două inimi nu sunt niciodată la fel şi că există multe diferenţe – de la defecte minore şi aparent nesimnificative, până la cele mult mai serioase. “Unele defecte trebuie să fie tratate cu mai multă atenţie decât altele”, declară el. “Datorită variaţiilor majore în cadrul acestor tipuri de defecte cardiace şi simptomele care le manifestă fiecare copil, standarde generale pentru exerciţii sunt greu de stabilit. Ca o regulă generală, copiii cu defecte congenitale cardiace trebuie să se încălzească o perioadă mai lungă decât indivizii sănătoşi; pacienţii cu stenoză trebuie să evite activităţile de forţă, iar cei cu cianoză trebuie să-şi regleze singuri nivelul de intensitate.”

Testul

Fredriksen a studiat capacitatea de performanţă fizică, nivelul de activitate şi mulţi alţi factori la pacienţi. El a utilizat testul mersului, bandei de alergat, cicluri ergometrice, chestionare şi monitorizări ale ritmului cardiac. “Unul din elementele pe care am încercat să le măsor este gradul de rezistenţă la efort”, spune Fredriksen. “Cei testaţi trebuiau să continue exerciţiile până la epuizare, ceea ce a durat mai mult decât părinţii şi chiar copiii au vrut. Au continuat până în punctul în care nu mai aveau putere fizică.”

“Cum era aşteptat, comparaţia între indivizi cu diverse diagnostice cardiace şi cei sănătoşi a demonstrat că pacienţii cu boli cardiace au o capacitate de rezistenţă la efort mai scăzută; însă, rezultatele au fost surprinzător de bune luând în considerare gravitatea diagnosticului în cazul unor copii. Descoperirile au sugerat că băieţii sănătoşi sunt mai activi decât băieţii şi fetele cu defecte congenitale cardiace. Însă, fetele sănătoase nu sunt mai active decât cele cu defecte cardiace. ”

Totul are un efect

Un studiu de exerciţii posibile a subliniat efectele acestora asupra copiilor şi adolescenţilor cu defecte congenitale cardiace. Descoperirile au sugerat că pacienţii cu diverse diagnostice pot cu uşurinţă practica exerciţii fizice şi că produc multe efecte pozitive. “În Norvegia, suntem crescuţi în spiritul activităţilor fizice ca fiind benefice, iar copiii şi adolescenţii cu defecte congenitale cardiace sunt de departe mult mai activi decât cei cu diagnostice similare din alte ţări”, declară Fredriksen. “În general, copiii pe care i-am testat în mod exclusiv au boli cardiace complicate – de exemplu, ei reprezintă un eşention de pacienţi cu cele mai severe boli – însă şi ei au beneficiat de o formă de activitate fizică zilnică.”

Integrarea exerciţiilor în rutina zilnică

Părinţii, sistemul de sănătate, profesorii şi pacienţii sunt nesiguri asupra cantităţii de exerciţii pe care oamenii cu defecte congenitale cardiace pot să le facă. Factori importanţi includ metode de antrenament, intensitate, efectele exerciţiilor şi, cel mai important, siguranţa.

“Pacienţii cu defecte congenitale cardiace se pot angaja în activităţi fizice şi majoritatea vor beneficia de la acestea”, declară Fredriksen. “Indicaţiile prezente în acest domeniu sunt neclare şi părinţii sunt lăsaţi să decidă singuri. Cea mai bună soluţie ar fi o relaţie de cooperare între părinţi, terapeut fizic, şcoli, echipele sportive şi personalul sanitar. Integrarea exerciţiilor în rutina zilnică este de asemenea un factor foarte important în capacitatea de performanţă fizică a copiilor şi adolescenţilor cu defecte congenitale cardiace.”

Tehnici chirurgicale şi tratamente medicale s-au îmbunătăţit în ultimii 15 – 20 de ani, iar un număr în creştere de pacienţi cu defecte cardiace ating maturitatea. Astăzi există aproximativ de două ori mai mulţi adulţi, cu vârsta între 16 – 62 de ani, care trăiesc cu boli congenitale cardiace, decât sunt copii cu o astfel de condiţie. Numărul exact nu este cunoscut, dar estimările sugerează că sunt între 7000 – 8000 de astfel de copii şi adolescenţi şi aproximativ 14000 de astfel de adulţi în Norvegia.

“Din ce în ce mai multe persoane trăiesc cu defecte congenitale cardiace. Provocarea acum constă în urmărirea lor la maturitate. Activităţile fizice şi exerciţiile măresc perspectivele pentru o viaţă bună ca adulţi”, concluzionează Fredriksen.

Despre Per Morten Fredriksen

Terapeutul fizic norvegian Per Morten Fredriksen este cercetător senior la centrul de reabilitare al Spitalului Universitar Oslo. În 2000 şi-a scris lucrarea despre activitatea fizică la copiii şi adolecenţii cu boli congenitale cardiace. Acesta este încă domeniul lui principal de activitate. A scris peste 30 de articole ştiinţifice, majoritatea despre domeniul bolilor congenitale cardiace şi este considerat un pioner în a îi face pe copiii şi adolescenţii cu CoHD mai activi.

Autor(i): Unni Grevstad

Unni Grevstad este directorul departamentului de informare al Asociaţiei Norvegiene a Copiilor cu Defecte Congenitale Cardiace (FFHB). A studiat filosofie, sociologie şi germană la Universitatea din Bonn, Germania şi de asemenea în Olso, Norvegia. Este jurnalist din 1984 şi autoarea cărţii Despre Viaţă – poveşti despre viaţă şi demnitate, publicată în 2007.

Ultima actualizare: 2009-01-08