Cât de sănătos este sportul pentru copiii cu defecte congenitale cardiace?

Părinţii şi doctorii uneori sunt nesiguri asupra tipului de exerciţiu şi cât este de recomandat pentru copiii cu CoHD. Proiectul pilot Cologne – Sport pentru copiii afectaţi de CoHD – a condus la concluzia că nu este indicat să recomanzi un anumit tip de sport pentru copiii cu acest tip de boală. Puteţi să explicaţi vă rog de ce?

Toate sporturile pot fi practicate cu o intensitate diferită. Ele variază de la activităţi de recreere la competiţii sportive. Sugerarea unui tip de sport specific nu poate limita intensitatea practicării lui.

Sporturile pot fi categorisite, în funcţie de forma de expunere, în statice sau dinamice. Orice sport este caracterizat atât de componente statice şi dinamice, dar există multe diferenţe. Sporturile ca bodybulding, tuf-of-war, scufundări sau escaladări sunt mai statice, în timp ce gimnastica, fotbalul, ciclismul sau joggingul sunt mai dinamice. La expunere statică unii pacienţii pot avea nevoie de respiraţie la presiune ridicată. Aceasta trebuie evitată cu stricteţe la copiii cu CoHD, deoarece, printre altele, conduce la o creştere periculoasă în partea dreaptă a inimii, implicând riscul unui aritmii cardiace serioase. Prin urmare, componenta statică a sportului nu trebuie să fie prea substanţială; prin urmare sporturile caracterizate puternic de mişcări statice ar trebui realizate la o intensitate redusă.

Ce criterii trebuie urmate atunci când este recomandat un sport?

Sporturile trebuie recomandate în concordanţă cu descoperirile clinice post-operatorii. Din acest motiv, activitatea fizică a fost riguros clasificată în funcţie de rezultatul operaţiei. Fiecare categorie stabileşte ce intensitate a sportului este permisă copiilor care prezintă diverse rezultate post-operatorii. Pericolul exagerării este mai redus decât imposibilitatea copiilor de a-şi îmbunătăţi performanţele datorită capacităţii cardiace restrictive. Categoria desemnată poate să le dăuneze chiar mai mult prin, de exemplu, tratament incorect la şcoală.

Dacă boala cardiacă este atât de gravă încât operaţia este necesară, sportul ar trebui evitat până după operaţie. O persoană nu ar trebui să practice nici un tip de exerciţiu pe o durată de 3-6 luni după operaţie şi până când rana nu s-a vindeca complet.

Au avut loc modificări în recomandările privind sportul în ultimii ani?

După evaluarea sporturilor unele schimbări au avut loc în ultimii ani în vederea relaxării recomandărilor. De exemplu, echipamente sportive necesare, precum cele utilizate în sălile de gimnastică, nu erau des recomandate persoanelor cu CoHD până acum, datorită naturii lor relativ ridicat statice. Chiar şi asa acest tip de sport ajută la formarea uniformă a musculaturii. Dacă exerciţiile sunt practicate correct, sub supervizare profesională, iar circulaţia vasculară nu este supra-încărcată, pentru a preveni respiraţia la presiune ridicată (de exemplu, la ridicatul greutăţilor), aceste sporturi sunt mai benefice decât dăunătoare.

Ca urmare, escaladatul şi vâslitul sunt acum permise, dacă expunerea statică este menţinută la minimum.

Care este situaţia în cazul competiţiilor sportive şi implicarea în cluburi sportive?

Pentru unele descoperiri clinice post-operatorii, sportul competiţional ar trebui evitat. Există riscul ca acel copil să-şi depăşească limitele în circumstanţe competiţionale (însă nu şi în timpul antrenamentelor). Prin urmare, competiţiile nu par a fi elemente necesare pentru dezvoltarea neuro-musculară.

Implicarea în cluburi sportive nu trebuie exclusă complet datorită rolului de socializare şi de a face parte dintr-o echipă. Intrarea într-un club pentru persoane cu dizabilităţi poate fi o soluţie pentru copiii cu restricţii fizice severe.

Cât de important este clubul sportiv depinde de cât de bine informat este antrenorul; acesta trebuie să se asigure că aceşti copii nu se supra-solicită când se antrenează în grup.

Cel mai adesea nu apar probleme, de exemplu în cadrul echipelor de fotbal pentru copii. Însă atunci când se ia o astfel de hotărâre trebuie luată în considerare şi posibilatea ca acel copil să nu poată ţine pasul cu ceilalţi şi prin urmare să fie nevoit să părăsească grupul, rezultând în fi foarte dezamăgit.

Cum v-aţi rezuma recomandările?

• Interzicerea totală a sportului este foarte rar necesară.
• Sportul ar trebui permis pe cât de mult posibil.
• Recomandarea nu ar trebui să depindă prea mult de tipul de boală cardiacă în sine, ci ar trebui bazată pe rezultatele post-operatorii.
• Sugestiile nu ar trebui să depindă de sport, ci de intensitatea cu care este practicat.
• Rectricţiile impuse trebuie explicate detaliat copilului şi părinţilor, astfel încât să aprecieze corect motivul acestora. Această abordare poate permite copilului să observe mai bine alte restricţii.

Despre Sabine Schickendantz

Dr Sabine Schickendantz a lucrat în perioada 1980 – 2007 ca şi cardiolog pediatru la Departamentul de Cardiologie Pediatrică a Universităţii Cologne, Germania. Din 1994 a fost implicată în studii la Cologne, monitorizând progresul dezvoltării copiilor cu defecte congenitale la inimă, care au participat la diverse activităţi sportive. Din 2006 a implementat un proiect de călărie adresat copiilor cu defecte congenitale la inimă şi plănuieşte un studiu în şase centre din Germania asupra efectelor călăritului.

Autor(i): Prof. Dr. Elisabeth Sticker

Prof. Dr. Elisabeth Sticker este un lector privat şi un psiholog de prim rang la Universitatea Cologne, Germania. Principala ei arie de expertiză este psihologia dezvoltării şi educaţiei, iar munca ei include asistarea la integrarea în şcoli a copiilor cu defecte congenitale la inimă. Ea este implicată din 1995 în Asociaţia Germană a Copiilor cu Boli Cardiace şi este de asemenea şefa diviziei pentru sport, şcoală şi orientare vocaţională. Fiul ei, care este adult acum, are un defect congenital la inimă.

Ultima actualizare: 2008-09-22