Defectele congenitale la inimă sunt dintre cele mai des întâlnite malformaţii la naştere. Opt din 1.000 de persoane (0.8%) sunt afectate şi această cifră este aproximativ egală peste tot în lume. În timp ce defectele cardiace individuale pot fi nesignifiante şi dispar în timp,  ele însă pot fi de asemenea extrem de grave şi pot pune viaţa în pericol. Aproximativ 40% dintre malformaţii sunt mai complexe, necesitând tratament special şi chiar o serie de operaţii.

Defectele congenitale la inimă pot avea grade diferite de serveritate şi o gamă variată de simptome. Un defect congenital cardiac minor se poate transforma rapid în unul simptomatic, care necesită identificarea şi tratarea imediată. Pe de altă parte, defectele congenitale cardiace grave pot ramâne nedetectate o lungă perioadă de timp, dacă nu apar şi simptome secundare, periclitând astfel posibilitatea unui tratament.

Categoriile de diagnostic stabilite de Asociaţia Europeană de Cardiologie Pediatrică includ peste 2000 de defecte congenitale la inimă, care pot apărea individual sau în combinaţie. Tipul de recuperare şi tratament poate astfel varia. Majoritatea bolilor cardiace sunt simple, minore. Fiecare copil trebuie tratat individual, astfel încât atât copilul, cât şi părintele să primească informaţia adecvată cu privire la boală, tratament şi posibilitatea unei vieţi normale.

Nu ştim de ce unii copii se nasc cu defecte cardiace. Boala nu este erditară, deşi are o incidenţă puţin mai crescută în unele familii decât în alte. Aproximativ 20% dintre copiii cu defectele congenitale la inimă suferă de asemenea şi de altă boală congenitală. De exemplu, aproximativ 1/3 dintre copiii cu defectele congenitale cardiace au şi Sindromul Down (Trisomy 21). Numeroşi alţi factori (infecţii virale, medicamentaţie, chimicale, etc.) pot afecta dezvoltarea inimii dacă intervin în etape critice ale sarcinii.

Astăzi, datorită tratamentului şi diagnosticii îmbunătăţite, un număr tot mai mare de copii cu defecte congenitale cardiace vor ajunge la maturitate. Acest fapt este cu atât mai îmbucurător pentru copiii cu forme grave de boală. Dacă acum câţiva ani mulţi dintre aceştia aveau şanse mici de supraveţuire, acum ei se pot bucura de o viaţă foarte puţin limitată de boala lor. În zilele noastre, modul în care pacienţii îşi percep boala şi încrederea pe care o au în recuperarea lor este cel mai important aspect în gradul de satisfacţie de propria viaţă.

Un studiu nou încurajează mișcarea fizică în rândul copiilor cu probleme la inimă!

Nu se întâmplă adesea, dar atunci când se întâmplă, există întotdeauna un răspuns mediatic uriaș: atunci când sportivii de vârf cad jos în mijlocul unui meci. Adesea, un fel de boală de inimă este identificată ulterior ca fiind cauza. Aceasta ii lasa in special pe cei care sufera de o boala congenitala a inimii sa se simta nesiguri. Multi parinti, din teama de pericol, ii impiedica pe copii lor cu probleme la inima sa practice sport. Un studiu recent pare acum sa faca lumina in aceasta privinta.

Studiul Norvegian a evenimentelor de moarte cardiaca instantanee la copiii cu boala congenitala la inima a dezvaluit ca nu exista nicio conesxiune intre moartea survenita si exercitiul fizic.

Cercetatorii au analizat datele tuturor celor 11.272 de copii cu afectiuni cardiace congenitale care s-au nascut in Norvegia intre 1994 si 2009. Doar un numar marginal dintre acesti copii (0,2%) a suferit o moarte subita de cauza cardiaca, care nu era legata de interventia chirurgicala la inima. În mai puțin de jumătate dintre acești copii decedați (șapte din 19), s-ar putea identifica o cauză cardiacă. Niciuna dintre decesele examinate nu era legată de exerciții fizice.Doi dintre copiii supravegheati au supravietuit unui infarct care s-a intamplat in asociere cu stresul fizic. Amandoi sufereau de tulburari de ritm sever.

Moartea cardiaca brusca si exercitii fizice

În timpul exercițiului, toată lumea se confruntă cu un risc crescut de deces cardiac – inclusiv persoanele cu inimă sănătoasă. Acest risc este ușor crescut la adulții cu boli cardiace congenitale. Cu toate acestea, ratele de deces calculate pentru acest grup de pacienți sunt relativ scăzute (între 1,5% și 8%). După cum sa dovedit, copiii cu boli cardiace congenitale care se angajează în activitate fizică par să aibă un risc și mai scăzut: în studiul recent realizat de Jortveit și alții riscul lor tinde spre zero.

Exercitiul este important!

Autorii studiului au concluzionat că efectele benefice ale exercițiilor fizice depășesc riscul scăzut de deces cardiac. Într-un editorial legat de studiu, Gerhard-Paul Diller și Helmut Baumgartner, specialiști congenitali ai bolilor cardiace de la Spitalul Universitar Muenster din Germania, subliniază importanța exercițiilor suficiente pentru pacienții cu boli cardiace congenitale, începând din copilărie. Acestea contracarează frica de potențiale efecte secundare negative cu riscul de obezitate, care, pe termen lung, poate duce la daune secundare. În consecință, obezitatea este considerată o problemă tot mai mare, deoarece este un factor de risc pentru complicațiile ulterioare, cum ar fi arterioscleroza, adică întărirea și îngroșarea pereților arterelor. Activitatea fizică se presupune a fi un antidot eficient. Diller și Baumgartner sfătuiesc astfel persoanele cu boli cardiace congenitale să facă exerciții fizice în măsura în care acestea sunt capabile fizic.

Planuri individuale de exerciții fizice

Persoanele cu afecțiuni cardiace congenitale sunt adesea nesigure cu privire la amploarea și cantitatea de activitate fizică care este benefică pentru sănătatea lor. Aceasta necesită o consiliere adecvată de către medicii practicieni. Riscul individual este supus diferiților factori, cum ar fi vârsta, severitatea defectului inimii și anumite boli concomitente. În caz de îndoială, testele de toleranță supravegheate vă pot ajuta.

Factori de risc legați de activitatea fizică în boala cardiacă congenitală                                  

În general, riscul crește odată cu creșterea vârstei și a severității defectului inimii. Alți factori de risc sunt: – Funcția cardiacă limitată – Tulburări de ritm anterioare – Hipertensiune pulmonara – Cianoza – Dilatarea aortei (boala aortică) – Lipsa de obișnuință cu activitatea sportivă.

http://www.corience.org/research/research-news/new-study-encourages-heart-children-to-engage-in-physical-activity/

Autor: Eva Niggemeyer

Revazut de: Prof. Gerhard-Paul Diller, M. D.

Updatat: 2015-11-12